Luni, 9 martie, fiind înduplecat de iubita, am fost prezent la premiera spectacolului „Visul unei nopţi de martie" scris după piesa „Trei crai de la răsărit" cu care Mihai Volontir şi-a consemnat jubileul de 75 de ani. 

Ce să va spun, chiar mi-a plăcut spectacolul, mi-au plăcut actorii, jocul lor. Poate, mai mult, sau mai puţin din cauza vizitelor rare in Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri" din oraşul meu natal Bălţi :). Actori frumoşi, joc strălucit, si scenariu cu umor si haz. Bravo la toţi implicaţi in acest eveniment. Nu mi-a părut rău deloc şi chiar m-a bucurat piesa. 

Totul ce a urmat după spectacol, ţinând scop sa-l omagieze pe maestru, mi-a plăcut mai puţin. Personal mi-a plăcut numai Gheorghe Urschi, care in modul lui propriu l-a felicitat pe Mihai Volontir. Au fost la locul lor si emoţiile lui Anatol Răcila, si trupa teatrului care şi-au manifestat stima si atitudinea faţa de omagiat. In rest mi s-a părut totul fals, căci ceilalţi ce au ieşit pe scenă, doar au vehiculat posibilitatea de a se marca in faţa electoralului (na, se apropie alegerile, le trebuie imagine). Nu mă pun sa judec pe cineva, dar mi se pare ca pe maestru puţin l-au afectat celulare, sisteme audio sau aparate digitale, mai bine l-ar fi susţinut material sa-şi poată întări sănătatea şi sa ne bucure mult timp înainte cu piese, roluri... că după toate, oamenii de arta si in genere cultura in Moldova este o casta destul de vulnerabila in faţa realităţii curente.

PS: Sper ca nu este necesar să-l prezint pe Mihai Volontir?
PPS: Secvenţe foto de la eveniment de Ion Uruşciuc.